Sunt aproape 7 miliarde de oameni pe Pământ.
Toţi au cîte o limbă.
Din păcate, ea nu este mereu aceeaşi.
Aşadar, pentru a putea vorbi cu alte nationalităţi, trebuie să învăţăm limbi stăine.
Deseori este dificil.
Dar există limbi care se aseamăna foarte mult.
Interlocutorii se înţeleg dar fără a stăpani cealaltă limbă.
Acest fenomen se numeşte
înţelegere reciprocă
.
Putem remarca două variante.
Prima este
înţelegerea reciprocă orală
.
Interlocutorii se înţeleg când vorbesc.
Dar nu înţeleg forma scrisă a celeilalte limbi.
Aceasta se întamplă pentru că limbile au forma scrisă diferită.
Un exemplu ar fi limbile hindi şi urdu.
Înţelegerea reciprocă scrisă
este cea de-a doua variantă.
În acest caz, cealaltă limbă este înţeleasă în forma sa scrisă.
Dar interlocutorii nu se înţeleg unul pe altul când comunică în scris.
Motivul este o pronunţie complet diferită.
Germana si neerlandeza pot fi date ca exemplu.
Majoritatea limbilor asemănătoare conţin cele două variante.
Adică ele sunt înţelese oral şi scris.
Rusa şi ucrainiana sau tailandeza şi lao pot fi exemple în acest sens.
Dar mai există o formă asimetrică de înţelegere reciprocă.
Este cazul în care interlocutorii nu se înţeleg atât de bine în cele două direcţii.
Portughezii îi înţeleg mai bine pe spanioli decât spaniolii pe portughezi.
Austriecii îi înţeleg mai bine pe germani decât germanii pe austrieci.
În aceste exemple, pronunţia sau dialectul pot fi o barieră.
Dacă cineva vrea sa comunice bine, trebuie să mai înveţe...