Limbajul academic este o limbă de fapt.
Îl folosim în discuţiile specializate.
Este folosit şi în publicaţiile ştiinţifice.
Mai demult, existau limbi academice unitare.
În spaţiul european, limba latină a dominat mult timp ştiinţa.
Azi, engleza este cea mai semnificativă limbă academică.
Limbile academice sunt un fel de jargon.
Ele conţin mulţi termeni specifici.
Caracteristicile lor principale sunt standardizarea şi formalizarea.
Unii spun că academicienii vorbesc neinteligibil dinadins.
Când un lucru este complicat, pare mai inteligent.
Dar ştiinţa se bazează pe adevăr.
De aceea ar trebui să folosească un limbaj neutru.
Nu există loc pentru elementele retorice sau micile înflorituri.
Oricum găsim numeroase exemple de limbaj încărcat în mod exagerat.
Şi se pare că limbajul complicat fascinează oamenii.
Studiile confirmă că avem o mai mare încredere în limbile dificile.
Subiecţii trebuiau să răspundă la câteva întrebări.
Dar trebuiau să aleagă dintre mai multe răspunsuri.
Unele răspunsuri au fost simplu formulate, iar alte au fost grele.
Majoritatea oamenilor alegeau răspunsul complicat.
Dar asta nu avea niciun sens!
Subiecţii au fost păcăliţi de limbaj.
Neţinând cont de conţinutul absurd, ei au fost impresionaţi de formă.
A scrie complicat nu este mereu o artă.
Putem învăţa să spunem lucruri simple folosind un limbaj complex.
Pe de altă parte, să exprimăm lucrurile complexe într-un mod simplu, poate fi greu.
Uneori, simplitatea este chiar grea.